Declarație de credință
Trăim într-o perioadă a istoriei când a nu cred în Dumnezeu este considerat ca fiind o virtute.
Omul pare că a înțeles tainele universului și a descifrat enigmele vieții - doar pare, căci este o iluzie.
Dar omul secolului nostru este atât de răzvrătit împotriva Lui Dumnezeu încât este în stare să creadă orice, orice altceva decât în Dumnezeu.
Biblia, numită de unii au Cartea Sfântă, este prezentată ca fiind o carte plină de istorisiri și basme. Și la nivel international se fac eforturi mari pentru a denigra pe toți cei care cred în Hristos și Biblie.
Credința însă nu poate fi înăbușită, și de aceea oamenii educați, în încercarea lor de a nega existența Unui Creator vor accepta orice ideologie cât de ciudată și ilogică ar fi.
Astfel avem oameni (și ne referim aici la oamenii cu studii superioare) care cred cu tărie în teoria evoluției, sau în existența extratereștrilor, sau orice altceva..
Avem de asemenea oameni care aleg să creadă în vechile religii antice (cu zeii lor) doar pentru a refuza pe Dumnezeul creștinilor.
În tot acest timp Bisericile Creștine din toată lumea, indiferent de cult, sunt asaltate fie cu acuzații rasiste, fie denigrate datorită faptelor imorale ale unor preoți sau pastori.
Dar ceea ce este groaznic este că aproape pretutindeni se execută același scenariu: agenți infiltrați în ierarhiile superioare fac tot posibilul pentru a distruge Biserica din interior (și metodele sunt nenumărate, cea mai folosită este laicizarea Bisericii).
Toate acestea fiind spuse mă face să cred că într-un fel sau altul ne apropiem de vremurile grele (pentru Biserică) profețite în Apocalipsa.
Trebuie să recunosc cu părere de rău că și eu am fost un agent (fără să conștientiz) al denigrării Bisericii.
Pentru că mi-am pus încrederea în știință și astfel nu putem înțelege (atunci) cum să existe un Dumnezeu care doar să pornească Explozia Inițială și restul să fie doar cauză și efect.
Și pentru o perioadă (10 ani) m-am lăsat hipnotizat de fascinația pentru fizica teoretică și explicațiile ei. Am ajuns să renunț total la credința copilăriei și tinereții mele și să cred că Omul este o ființă cu potențial.
Acum privind în urmă realizez în ce băltoacă plină de mizerii abjecte mă scăldăm crezând că sunt mult mai deștept decât naivii care se încred într-un Dumnezeu Creator și Stăpânitor. În acea vreme făceam mișto de credincioșii considerându-i naivi, înguști la minte, îndoctrinați, spălați pe creier, needucați, etc.
Când însă știința te dezamăgește.
Am fost surprins de realitate, de faptul că lucrurile pe care mă bazam (științific) erau construite pe idei nu dovezi.
Dar în același timp prea multe întrebări se iviseră în ultima pe perioadă și părea că ceva este în neregulă.
Apoi ușor, ușor, întreg sistemul meu pe care mă bazam s-a prăbuși.
Unii ar spune că de aia am dat fuga înapoi la Dumnezeu. Eu văd însă altfel lucrurile: Dumnezeu mi-a arătat cât de falsă este știința și ceea ce credem noi că știm pentru a ajunge să Îl cunosc și apreciez pe El.
Am observat lupta crâncenă de a întoarce lumea împotriva Lui Dumnezeu. Și acest lucru se întâmplă la toate nivelurile.
Însă între timp am învățat câteva lucruri uimitoare:
1. Dumnezeu nu se lasă batjocorit la nesfârșit.
2. Dumnezeu va avea mereu oameni loiali Lui indiferent de cât de pervertită va fi Biserica sau cât de multă intoleranță va exista în lume împotriva celor ce cred în Hristos.
3. Dumnezeul este mai presus de orice și tot ce se întâmplă se întâmplă cu acordul Lui comfort voii Lui.
Acestea fiind spuse, în linii mari desigur căci ar fi enorm de multe alte lucruri de spus, menționez încă o dată că voi crede mereu în Dumnezeu Tatăl și Domnul Hristos Fiul Său.
Sper. Și mă rog Celui Prea Înalt să ajute credinței mele și să nu mă lase niciodată să mai cad în plasa celui rău prin necredință (sau credință greșită în știință sau orice altceva).
