Doar că atât libertatea cât și egalitatea sunt doar iluzii.
Nu vom aduce astăzi în discuție libertatea, ci ne vom arunca un pic privirea către egalitatea dintre oameni.
A fi cu toții egali este o utopie. Un vis, o filosofie. Atât. Putem fi oare egali?
Cu siguranță că nu. Primul lucru care ne izbește ochii este salariul. Nu suntem plătiți egal. Dar am putea fi? Cel mai probabil nu. Și asta pentru că un job este mai greu decât altul. Un muncitor muncește mai mult decât altul. Cineva are responsabilitate mai mare decât altul. Cineva își asumă riscuri mai mari decât altii. Și diferențele pot continua. Pot deci toți să fie remunerați în mod egal? Desigur că nu.
Hai să privim mai adânc! Și să vedem unde și în ce condiții am putea fi egali?
Avem cu toții nevoie de aer, apă, hrană, îmbrăcăminte, locuință, familie, prieteni, iubire, bucurie? Da avem. Din aceste puncte de vedere suntem la fel. Dar a fi la fel înseamnă oare și a fi egali?
Egali cum? Avem nevoie de mâncare, dar oare avem nevoie de aceași mâncare? În aceeași cantitate? Avem toți nevoie de familie, dar toți, absolut toți respectăm și iubim familia? Avem toți nevoie de prieteni, dar suntem noi toți cu adevărat prieteni prietenilor? Avem toți nevoie de iubire. Dar am învățat noi toți ce este iubirea?
Mai departe. Să privim lumea din jurul nostru. Este perfectă? Deloc. Este o parodie. Una tristă. Si nu doar datorită răutății și perversității unora. Pur și se întâmplă. Se intâmplă accidente. Se nasc copii bolnavi. Se întâmplă calamități cu victime și bunuri distruse. Se întâmplă multe. Daca ești norocos urci pe scara bunăstării. Ai ghinion cade un copac pe mașina ta cea nouă, cumpărată cu ultimii bani, si fără CASCO. Asta ca exemplu.
Nu suntem egali. Nici în fața neprevăzutului, nici a oamenilor, nici a societății. Doar a lui Dumnezeu. Atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu