Masa de Craciun

Pe mesele preacuviosilor crestini traditionali, sarmale, caltabos, sau cozonac, si de ce nu – cana de vin rosu, sunt alimente importante pentru o asa zi importanta. Desi regula matematica confirma faptul ca foarte putini oameni sunt bogati, totusi, din saracia lor mai toti s-au zbatut si s-au luptat cu morile de vant pentru a avea macar de Craciun masa imbelsugata, iar daca in camara mai ramane ceva, trebuie musai ca si de Revelion masa sa fie la fel de incarcata.

Craciunul nu mai este Ziua Nasterii Lui Hristos, iar Pruncul Sfant nu are ce cauta in casele credinciosilor. Poate Mos Craciun, da, el ar fi bine primit – daca ar exista cu adevarat, si ar aduce si ceva cadouri scumpe, dar atat timp cat el este doar o iluzie, macar sa fie o iluzie placuta.
De ce sa perturbam fericita masa de Craciun cu povesti despre un Prunc ce s-a nascut cu 2000 de ani in urma, un Prunc ce avea sa fie ucis pe o cruce de lemn pentru iertarea pacatelor lumii? De ce sa nu manance gura credinciosului sarmale cu pofta si sa sorbacaie cana de vin rosu in tihna fara a i se aminti de pacat si iertare? Oare nu este el destul de credincios?
Cui ii mai pasa de pacat si viata vesnica? Ce cauta saracii strazii amintiti in ziua asta ‘sfanta’ cand familia si prietenii se bucura si se desfateaza cu bucate bune? Totul pentru o zi! Caci dupa sarbatori saracia isi va face iarasi simtita prezenta, si poate ca odata cu ea si o rugaciune spuse cu sfiala, o rugaciune adresata unui dumnezeu strain, de undeva din inaltul cerului, o rugaciune pentru ceva bani si sanatate, si atat.
Dar acum, de Craciun, cand totul pare bine, cand credinciosul este sanatos si satul, ce sa caute Dumnezeu aici?